un telefon...

Cum se poate ca o zi proasta sa se termine bine?
Asta nu se poate intampla. Se intampla insa de obicei ca pe parcursul mai sus amintitei zile sa ai parte de experiente care sa te faca sa doresti sa nu te fi trezit din pat... Dupa ce ma trezesc cu o ora mai tarziu decat ar fi trebuit si pierd la rand tramvai, metrou, tramvai, si sunt rupt de foame, de grabit ce sunt nu am timp nici sa imi iau ceva de mancare, dupa toate astea cred ca restu' zilei o sa fie mai bun. Da' asta e numai inceputul...doar asa sa ma introduca in atmosfera asta.....ajung la munca, seful imi atrage atentia ca am intarziat enspe mi de minute si ca de ce nu pot sa ajung si eu niciodata la timp (PENTRU CA NU POT!)....se mai intampla 10 chestii care nu imi convin, ajung sa ma gandesc ce dracu caut eu aici, de ce nu sunt la scoala si de ce am ignorat faptul ca motivul pentru care am venit in Bucuresti a fost facultatea. Cum vin gandurile astea tot asa si pleaca, dar ma lasa cu un gust amar pentru restul zilei. Insa mai pe la 17 primesc un telefon...ma suna Tata....raspund...alo!....aaa e mama. Vrea sa vorbeasca cu mine, ca nu m-a mai auzit de mult si nici pe acasa nu am mai fost de mult. Imi povesteste ce mai face tata, ce mai face fratele meu mai mic, si apoi ma intreaba:
- De ce nu mai vi si tu pe acasa?
Aici am ramas blocat....de ce nu ma mai duc pe acasa...nu am mai fost de atatea luni...ce ma retine atat de tare aici?...la scoala nu ma duc foarte des spre deloc, cu serviciul as putea sa imi iau cateva zile libere sa ma duc acasa, dar nu fac asta...prefer sa stau aici in mocirla asta de oras. O intrebare simpla care ar fi trebuit sa aiba un raspuns la fel de simplu, dar nu stiu de ce nu am putut sa dau raspunsul ala. I-am zis doar ca nu pot acum si ca o sa incerc sa ajung vreodata. Atat.
Asta a fost punctul culminant al zilei proste....si ciudat a venit printr-o simpla discutie la telefon.Pana cand am ajuns in pat sa dorm mi s-au mai intamplat inca 100 de chestii ...ca sa imi ajunga si pentru a doua zi.