Fantasia Painter ruleaza fin

  

Yamaha R1 667 one step ahead of the devil

Panorama 2

Panoramă

Panoramă

Transalpina I

Twilight

Natură & chestii

Alte încercări de ale fratelui:

Photo-Stacking

De scurt timp fratele meu și-a descoperit o nouă pasiune și anume fotografierea obiectelor.
Rezultatele sunt aici:

                                      

Oare?

    Este un kitsch? Parcă nu!

Cum să vorbești mult fără să spui nimic!

     Un amalgam de gânduri îi năvălește în minte, oriunde s-ar uita cu ochii nu vede nimic,nu se poate concentra pe nimic concret, în minte totul se succede rapid, una după alta, imaginile vin, se duc, se întorc, nu au noimă, îl hăituiesc, nu îl lasă să respire, să gândească, să își dea seama de ce. Vede o fată, parcă îi aduce aminte de cineva cunoscut, de cineva care ar fi putut să fie, iarăși mii de imagini îi năvălesc în cap, își imaginează o viață pe care nu a trăit-o niciodată, își urăște creierul pentru că îi arată dupa ce a tânjit întotdeauna și nici acum nu are, întoarce capul în dreapta, vede altă fată și iar i se pare că seamănă cu altcineva, tăvălugul de false amintiri pornește din nou, și mai multe și mai repede și mai palpabile. Parcă nu își poate controla mintea, parca nu mai este a lui, ca și cum cineva i-ar turna mereu, mereu o altă viață în amintiri, mereu alte așteptări neîmplinite în trecut pentru un prezent fad, ca și cum acelui cineva i-ar face plăcere să îl vadă cum nu înțelege, cum se zbate să scape, cum la un moment dat își dorește să creadă minciuna și cum imediat își dă seama cât de găunos este pe dinăuntru.
      Zorii zilei bat ușor în fereastră, mireasma rece a dimineții îi învioară nările, parcă s-ar da jos din pat dar totuși nu poate. E ceva în aer, liniștea îl apasă, nu a mai fost de mult atât de multă liniște. Așteaptă să audă ceva însă sunetele întârzie să apară, își simte tâmplele pulsând și parcă aude sângele cum gâlgâie prin vene. Clar e prea liniște. Într-un sfârșit se ridică din pat. Parcă ar fuma. Se duce ușor la bucătărie și își aprinde o țigare. Imediat aerul se umple de mirosul chibritului amestecat cu tutun. Îi place mirosul acesta, e ceva familiar în el, poate o vaga memorie de la un bunic acum prea bolnav pentru a-și mai aprinde vreo țigare,duce țigarea la buze și trage cu atâta nesaț încât îl doare. Așa da, astea sunt sigur imagini reale, sunt amintiri din viața adevărată, pe care a trăit-o și o repetă ceas de ceas, zi de zi, săptămână de săptămână. În sfârșit a scăpat de himerele unei existențe pe care nu a avut-o, pe care acel cineva se încăpățânează să i-o imprime pe retină. Ajunge acasă. Tot ce își dorește e să se întindă în pat. În timp ce încearcă să adoarmă îi răsună în cap câteva versuri: „Is this the real life? Is this just fantasy? Caught in a landslide/ No escape from reality”. Se face liniște, încet totul începe să dispară...

Close-up

Yeah, really, guess who?

Albul cel mai alb

Bike Squad

Speeding Angel

TEST 14

Ze button

Ed & Edd

                                                            În curând și Eddy!

Scurt ghid de nepăsare

       Toți avem ceva la care ținem, fie că recunoaștem sau nu, mereu va fi ori familia, un prieten sau mai mulți, de ce nu, chiar și un obiect care ne aduce aminte de ceva ori un animal de companie sau un loc anume.
        Bun, atunci cum facem să nu ne mai pese de nici unul din aceste lucruri? E foarte simplu de fapt!
Trebuie doar să ai un calculator conectat la internet, e mult mai simplu decât dacă ți-ai imagina diverse chestii nasoale. Deschizi calculatorul, și cauți câteva povești extrem de triste, preferabil, ale copiilor bolnavi de cancer și câteva poze din războaiele de acum sau de mai demult. Și apoi după ce vezi toate chestiile alea bolnave îți dai seama că totul este efemer și că orice ai face tu nu o să aibă un impact atât de mare precum ai văzut în filmul ăla „The Secret” și universul nu conspiră pentru bunăstarea ta. De obicei oamenii normali după ce experimentează niște chestii absurde sau sunt martori ai unor chestii absurde ori, de ce nu, doar citesc poveștile unor chestii absurde, realizează că nu sunt mulțumiți de felul în care au trăit până în acel moment și se împart în 2 mari categorii.
       Primii își dau seama că sunt norocoși și au fost feriți de multe probleme mari și situații absurde, la care au fost martori, au auzit de la alții sau au citit despre ele. Din momentul în care realizează că se poate mult mai rău, o să aibă o perspectivă optimistă asupra vieții în general și o să încerce să fie mai buni, mai prietenoși, mai altfel decât fuseseră până atunci.
       A doua categorie sunt cei care mă interesează pe mine. Dându-și seama de ironiile unei sorți haotice, unde nimic nu e prestabilit și liberul arbitru e ceva din povești pur și simplu își rezumă orizontul de așteptări la ziua de mâine, măcar aia vine sigur. Nu o să înceteze să mai aibă o viață socială, gen brusc au devenit talibani, dar nu o mai pună un accent atât de mare pe false prietenii, situații de la muncă și etc. Pur și simplu o să ia fiecare zi în parte fără prea mare interese pentru ce a fost sau ce o să vină.

Revenind la titlu: deschizi calculatorul, apoi mozilla, explorer, chrome, opera, safari, ce te încălzește pe tine și dai click aici sau aici sau aici sau aici sau aici sau aici sau aici sau la  ceva autohton. Toate astea, în afară de primul link, care este, cum spuneam, dovada acelei sorți haotice, sunt mărturi ale naturii umane, fie că este vorba de cruzimea din războaie, fie că este vorba de lăcomia din timp de pace. Dupa ce vezi toate astea n-ai cum să nu te gândești serios dacă merită să iei ceva în serios!

Fier și curent!