Până la urmă...........

Până la urma am dat-o. Se pare că şi am luat-o. Acum îmi dau seama că stresul care mi l-am provocat de când m-am hotărât să termin şi eu odată facultatea şi până în momentul efectiv în care la ultimul examen, cel oral, profesorul mi-a dat o notă de trecere, a fost degeaba. Nu o să mă ajute cu nimic, cel mult o hârtie care să îmi aducă aminte de timpul petrecut în facultate. Şi poate doar pentru lucrul ăsta mă bucur că am dat-o şi spre uimirea mea chiar am luat-o.

Până la urmă o să dau licenţa! Yeeeeeyyyyyy! Am mai zis odată asta şi nu s-a întâmplat. Doar sper să nu fac acelaşi lucru pe care îl fac de obicei, adică ceva de genul "epic fail".

P.S. : Am luat toate restanţele! Bine asta a fost anul trecut în vară, dar erau 18, mult mai multe decât mi-aş fi imaginat şi din cauza asta cercul nu s-a mai închis cum ar fi trebuit.

Ich Bin Ein Berliner

"Acum 2000 de ani, cea mai mare laudă era civis Romanus sum (sunt un cetăţean roman). Astăzi, în lumea liberă, cea mai mare laudă este "sunt un berlinez"... Toţi oamenii liberi, oriunde ar trăi, sunt cetăţeni ai Berlinului, prin urmare, ca om liber, mă mândresc cu cuvintele "Sunt Un Berlinez".
Jhon Fitzgerald Kennedy
Aceasta e o mică parte din unul dintre cele mai reuşite discursuri din istoria lumii, o parte a acestui discurs, daca te interesează o gasesti aici. Pe 26 iunie 1963, preşedintele Americii a descris în cel mai clar mod prăpastia dintre libertatea sistemelor democratice şi sistemul socialist. Acest preşedinte reprezenta o noua generaţie, generaţie care avea sa schimbe cursul istoriei, sau aşa visau şi sperau ei la momentul respectiv. Nevoia de schimbare se contura foarte clar prin ideologia pe care o adusese cu el, unul din puţinii preşedinţi americani din secolul 20 cu adevărat deschişi către accea schimbare care să fie în beneficiul tuturor, sau poate chiar singurul din acel secol, şi discursul său de atunci a întărit convingerea generală că o mare putere vegheaza la libertatea întregii lumi. Berlinezilor de atunci le-a fost spus că libertatea şi independenţa lor sunt cele mai importante valori pentru un guvern care nu îngrădeşte şi manipulează populaţia şi că aceste valori îi fac egali cu toţi ceilalţi oameni ai lumii libere.
Pentru mine cea mai definitorie frază a ideilor şi convingerilor lui J.F.K este : "Sunt încrezător că împreună cu ajutorul vostru, omul o sa fie ceea ce a fost născut să fie, liber şi independent."
De atunci au trecut 48 de ani fără vreo 2 luni, comunismul înfierat de către J.F.K. a căzut iar ideiile acestuia din urmă au devenit ceva utopic pentru societatea actuală, măcinată de griji mărunte şi al cărei unic scop existenţial e să consume cât mai mult. Azi lumea în general este conştientă de drumul pe care trebuie să îl urmeze dar nimeni nu face primul pas. Toată ideea acestui post era să fac o paralelă cu cea ce spune astăzi un formator de opinie, un reprezentant al altei generatii, cu mult diferite de cei de atunci, cu mult mai multe posibilităţi si surse de informaţi, dar cu o lipsă cronică de voinţă şi caracter. Acum in 2009 un tip pe nume Nas spune " Şti, cred că doar de curând toată lumea a început să simtă ca există un grup de elită care conduce totul din umbră, iar restul sunt oi si ignoranţi, făcând toate popoarele, culorile si religiile negrotei".
Tot ce am zis aici nu se raportează in nici un caz la ce se întâmplă la noi ci doar este o observaţie mai mult vagă a unei lumi îndepărtate al cărei mers ne face si pe noi să dăm înainte sau înapoi. Ce mă macină pe mine este următoarea chestie: e mai bine sa fi mai puţin informat dar să ai voinţă să mişti lucrurile conform beneficiului majorităţii sau să fi foarte bine informat sau dezinformat din 10 mi de surse şi să fi conştient că eşti doar un mic sclav dar să nu faci nimic in privinţa asta. Cum e mai bine?

Sesiunea de iarnă

Din 6 examene programate în sesiunea ianuarie-februarie 2009, am fost prezent la 3.
Colegii mei care au avut timp să treacă pe la şcoală să vadă rezultatele m-au anunţat şi pe mine că am luat 2 .
E şi ăsta un lucru bun .....ţinând cont la cât de mult am fost la şcoală semstrul trecut.....
Celălalt lucru bun e că acum am mult mai multe restanţe decât aveam înainte, şi nu erau puţine nici alea.....
Mai am o sesiune....ultima sesiune din viaţa mea de student.....oare măcar ultima oară o sa fac ca prima oara( in prima sesiune am luat toate examenele).... Ar fi mişto, aş închide cercul.

Fragmente(2)

Cumva... e aiurea. Întotdeauna mi-am zis că pe mine nu o să mă afecteze chestiile astea şi totuşi se pare că nu mai pot trăi din cauza unor chestii din astea. Nu am linişte, simt că mă sufoc, că mă prăbuşesc, da, că mă prăbuşesc, asta ar fi cea mai bună descriere. Şi partea cea mai rea e că această cădere nu se mai termină, parcă tot cad si cad , dar nu ajung niciodată la fund. Zici că am dat de o groapă fără fund, fără sfârşit, unde mă tot duc în jos şi sunt conştient de asta, nu am nici o persepectivă de mai bine, ştiu cum o să se termine, dar nu ajung niciodată jos. Parcă inevitabilul întârzie să se producă, ca şi cum locul acela unde trebuie să ajung, fundul prăpastiei, se îndepărteaza într-una, este palpabil, este real, dar nu pot ajunge acolo, cel putin nu încă, nu acum.