Azi cand ma duceam spre munca , destul de sictirit ca a trebuit sa ma trezesc mai devreme decat de obicei , azi din pacate chiar a functionat alarma ,si plin de spume ca mi-am uitat castile de la telefon acasa, am auzit o frantura de discutie intre un pusti la vreo 11 ani si un nene intre 2 varste, nu stiu sa fi avut 50 de ani, da era pe acolo. Subiectul a fost atat de interesant incat m-am bucurat ca mi-am uitat castile.
Ii zice pustiul lu' nenea:
-Stiti , e destul de greu acuma , mai ales ca trebuie sa citim si carti!
-Da?....si ce carte ai citit? intreaba tipul , prietenos.
-Pai Enigma Otiliei , dar nu am inteles nimic din ea.
-Pai da! pentru ca e o enigma! ii raspunde nenea , foarte apasat fiind convins de greutatea vorbelor lui si mandru ca a explicat in 2 cuvinte un roman.
- Da de asta m-am prins si eu.....cand am citit acolo la sfarsit unde gaseste Felix o poza cu Otilia si isi spune ca a fost o enigma.....mai apuca sa zica pustiul inainte sa ajunga tramvaiul in statie si coborand scarile zice un "saru-mana" respectuos omului cu care vorbise.
Si eu care ma omoram sa invat comentarii literare de cate 5 pagini si trebuia sa il compar cu vreun roman balzacian....Doamne cat de simplu era totul!
Tablou urban
Acum 12 ani
Un comentariu:
si cand te gandesti ca titlul initial al romanului nici nu avea legatura cuvreo enigma!
Si mai departe, eternele si fascinantele discutii din tramvai/autobuz/metrou... Cred ca de asta ne dorim/imi doresc?/ sa fiu in alt loc unde nu pot intelege limba...
Trimiteți un comentariu